Aimer

Addenda lecturii

MIRCEA CĂRTĂRESCU  – Eterna Evă

Când în jurul tău e prea mult negru, când ai senzaţia că nu mai poţi face faţă „repetabilei poveri”, că te sufoci de atâta nesimţire, hoţie şi minciună, trebuie obligatoriu să evadezi. Astupă-ţi urechile şi închide ochii. Fugi de acest cotidian al „generaţiilor de sacrificiu” şi refugiază-te – îndrăznesc această propunere, nu în loc de distonocalm, ci ca tonifiant sigur al vieţii – avântă-te cu curaj în lumea celui mai frumos basm al tuturor timpurilor: Eterna Evă. De cinci mii de ani, după unii, ba de zece mii şi chiar mai mult, după alţii, simplificând: din clipa când am ştiut că Adam e numele nostru, „IUBIM FEMEILE” ! Apelez din nou la Mircea Cărtărescu şi la cel mai citit volum al său – „De ce iubim femeile” Ed. Humanitas, 2008 – pentru că el ne oferă, cu generozitate, soluţia miraculoasă, poate unică, de a ne salva din valurile tulburi ale acestui prezent devastator: Redescoperirea Evei. Aici, lângă noi, cu noi, pentru noi, arătându-ne simplu, că verbul „a trăi” are sens, este chiar frumos şi plin de satisfacţii, dacă renunţi la minciuni şi accepţi că se conjugă corect, dintotdeauna, numai... în doi. La întrebarea din titlul cărţii aleg doar câteva din răspunsurile antologice, sugestive cred, ale lui Mircea Cărtărescu.  „IUBIM FEMEILE” „pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor”; „pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele”; „pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servituţile anatomiei lor delicate”; „pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să-ţi arate că te iubesc”; „pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles”; „pentru că au obsesia pentru subţirime, a lui Giacometti”; „pentru că-ţi spun „te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie”; „pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii”; „pentru că până şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe”; „pentru că e aşa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii şi albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici suprafeţe au de acoperit”; „pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevarat în realitate”; „pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie”; „pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm”; „pentru că dacă n-au orgasm nu îl  mimează”; „Pentru că din ele-am ieşit şi-n ele ne-întoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.” „IUBIM FEMEILE” pentru că numai ELE ne dau identitate.  Se spune „Adam ŞI Eva”, încă din Cartea cărţilor, deoarce Adam nu poate exista fără Eva. Femeia nu este o păpuşă gonflabilă, nu e un obiect, un robot vorbitor. Femeia e însăşi raţiunea noastră de a fi. Femeia e suflet, e mamă, e toată numai IUBIRE, pentru că e plămădită din IUBIRE! Ea ne învaţă, repectând îndemnul lui Dumnezeu, cel mai frumos verb al vieţii: „A IUBI”. Trebuie s-o ascultăm şi împreună să reînvăţăm această simplă lecţie. Se pare că am că am cam uitat-o. În dragoste niciodată nu primeşti mai mult decât dai. Respectând-o te respecţi. Trăieşti pentru a o iubi pe EA, fiindcă şi ea la rândul ei, te va iubi pe TINE. Acest sentiment, singurul ce ne defineşte cu adevărat, nu e sofisticat şi nici costisitor. O plimbare în parc sub clar de lună, o muzică bună, un sărut tandru şi un dialog sincer, de la suflet la suflet. Ura dispare şi răutatea şi harpagonismul aşişderea. Te simţi uşor, satisfăcut şi împlinit. Simplu: iubeşti! Acesta e de fapt mesajul lui Mircea  Cărtărescu. Să-l preluăm şi să-l aplicăm! Eterna Evă e aici lângă noi, cu noi, pentru noi, în noi...Eu iubesc, Tu iubeşti, EL şi EA se iubesc! Nu-i aşa că viaţa poate fi iar frumoasă?!

        Mircea Bătrânu